

Ce a mers pentru mine (…şi poate fi util şi pentru tine)
de Andreea Marin Bănică
E clar: suferim de o boală a secolului ce pare a fi fără leac. Fie că ne cunoaştem demult, fie că ne e dat să ne întâlnim prima oară, într-o şuetă ca între fete, nu rezistăm să nu atacăm subiectul care veşnic ne doare: dieta ideală. Tu ce-ai mai încercat? Cât şi-n cât timp ai slăbit? Te-a ţinut ceva vreme sau trebuie să te chinui până la ultima suflare? Vorbele fără sfârşit în căutarea unei diete–minune au devenit o obsesie fără sare şi piper, de cele mai multe ori fără efect pozitiv în practică. Dieta e însă un bun motiv de socializare, de barfă şi de critică faţă de concurenţa suplă şi zveltă de la masa de-alături : „eh, e frumoasă, dar nu e naturală ca mine, sigur a sărit peste pasul dietelor sănătoase şi a făcut operaţie estetică”…
Sănătoase?! Câte dintre noi fac treaba asta cu dieta ca la carte, vizitând mai întâi un nutriţionist cu poşeta doldora de analizele medicale personale, atât de necesare ca punct de plecare când te hotărăşti să faci o schimbare pentru corpul tău? Pai de ce să mai faci analizele - o întreagă bătaie de cap! - de ce să mai baţi drumul până la specialistul a cărui consultaţie te mai şi costă, ca să-ţi spună ceea ce oricum prietena ta cea mai bună pare să ştie deja şi e dispusă să-ţi destăinuie la prima întâlnire? Bine, nimic nu e perfect pe lumea asta şi tocmai de aceea dieta ei recomandată saptămâna asta pare să necesite îmbunătăţiri şi schimbări săptamâna viitoare, când prietena va descoperi negreşit ceva mai bun, mai eficient şi nu va ezita să-ţi dezvăluie secretul şi ţie. Şi-uite aşa, distracţia e fără oprire! Nu-ţi atingi scopul (nu faci decât ba să dai jos, ba să acumulezi din nou, aceleaşi maxim 2-3 kg), dar nici n-ai vreme să te plistiseşti! Las’, că-i bine şi aşa!
[…]
Feminitatea nu costă bani
de Denis Decu
Denis Decu nu este numai un profesionist care şi-a cizelat pe parcursul anilor abilităţile şi talentul în meserie, dar înainte de toate e tipul acela de femeie despre care poţi să spui, fără teama ca ai greşi, ca e un model pentru cele pe care le îndrumă. Parcă desprinsă din “Sex in the city”, îndrăzneaţă în combinaţiile vestimentare şi în alegerea accesoriilor, mereu proaspătă ea însăşi, cu un păr pe care face adesea experimente reuşite şi cu trăsături bine conturate ce o ajută atunci când încearcă pe propria faţă un nou tip de machiaj. Ca şi când chiar ea ar fi manechinul pe care probează noile trenduri şi inovaţii în meseria sa, spre a ţi le exemplifica şi ţie, să te ajute să îţi închipui cum ai putea arăta. Cu diplomaţie, ştie să-ţi vorbească despre defectele tale sau despre alegerile greşite pe care le-ai făcut în materie de coafură sau machiaj, să te convingă să faci o schimbare, chiar dacă erai sigură, când te-ai aşezat pe scaunul ei, că nu vrei să modifici mare lucru în felul în care arăţi şi te îngrijeşti zi de zi.
Andreea Marin Bănică
Când am hotărât să fac meseria asta, am ştiut că va fi pentru totdeauna. Mai greu a fost atunci când le-am spus părinţilor ce-mi doresc să fac în viaţă, pentru că în afară de faptul că tatăl meu este preot, percepţia oamenilor despre „coafeze” pe vremea comunismului nu era tocmai bună, se găseau multe alte profesii mult mai serioase şi mai profitabile decât „joaca asta”; mama fiind însă o femeie foarte cochetă m-a înţeles şi m-a susţinut tot timpul. Fără a avea o şcoală în acest sens, dar bazându-se pe intuiţie şi bunul său gust, ea m-a învăţat cum ar trebui să asortez culorile, să mă uit în oglindă şi să am grijă cum ies din casă, ce combinaţii vestimentare pot face şi care sunt total nepotrivite. Îndrăzneala mea dintotdeauna de a face mici inovatii în privinţa hainelor, a accesoriilor sau a machiajului şi coafurii proprii, alături de învăţămintele mamei care au echilibrat balanţa prin moderaţie, m-au ajutat să-mi creez o identitate diferită de cea a fetelor din jur, un stil propriu.
Am admirat întotdeauna femeile elegante, îngrijite. Din punctul meu de vedere, indiferent de condiţia socială pe care o avem, aspectul nostru exterior poate fi unul plăcut, proaspăt, curat şi fără a investi un buget însemnat în această privinţă.
[…]

Izvoarele energiei pozitive
de Teo Trandafir
Teo Trandafir e, pur şi simplu, un om valoros. Poate nu toată lumea este de acord cu fiecare dintre deciziile sale de viaţă, dar e o utopie să crezi că poţi place, în totalitate, oricui. Judecata aspră a celui de lângă noi a devenit o modă pe care, să-mi fie cu iertare, eu îndrăznesc să o nesocotesc, atâta vreme cât judecătorul nu se uită el însuşi în oglindă. Cert e că Teo e un nume pentru tot ce a adus bun milioanelor de români care au învăţat, s-au informat, au citit, au râs în hohote, au simţit emoţia zi de zi, ani la rând, alături de ea. E un model pentru femeile care nu au copii şi care îşi asumă imensa responsabilitate de a creşte un prunc, de a-l educa sănătos şi frumos, ca şi cum ar fi sânge din sângele lor. Mămica Teo e şi un dascăl cu har, cu un umor nestăvilit, cu o dăruire şi o energie pozitivă care te fac să înţelegi că e pur şi simplu binecuvântată de Dumnezeu. Dar, dincolo de toate, Teo e un om cu bucurii şi necazuri, cu zile mai bune şi zile mai grele, care are însă un dar: acela de a inspira celor din jur o inepuizabilă energie pozitivă.
Andreea Marin Bănică
Viaţa noastră, a femeilor care se strecoară prin viaţă încercând să lase şi urme, făcând o incredibilă echilibristică între soţ, serviciu, copii, soacră, mamă, e o mare minune de la Dumnezeu. O să pornim de aici în discuţia noastră scrisă. Îmi imaginez că suntem faţă-n faţă şi eu vă spun asta: „Viaţa noastră complicată e lăsată ca minune de sus”. Vă văd privindu-mă cu un zâmbet neîncrezător, în tăcere. Apoi, fiecare dintre dumneavoastră se va întoarce la gândul său anterior. Hai să mai renunţăm la politeţuri, că n-avem vreme de ele şi nici nu ne vede nimeni. Suntem între noi. Fiecare dintre voi, hai să zicem aşa, se va întreba ce mai găteşte azi, când trebuie luat copilul de la grădiniţă (poate azi ajunge soţul, totuşi), se va gândi ce bine-ar fi fost dacă ar fi cumpărat bluza bleu de la doamna care a venit azi cu haine la serviciu…cu banii la leafă… şi pot continua. Pentru că astea sunt gândurile noastre comune. Asta ne face să ne simţim apropiate, la fel de apropiate în fiecare clipă, fără pauze. Frumos e că viaţa la televizor durează cât îi e scris, iar în rest rămâne să ne mai amintim de cei din ecrane în câte-o discuţie, din întâmplare.
Viaţa noastră a tuturor, altminteri, se desfăşoară ca mai înainte, fără pauze, în fiecare clipă. Ea nu se osteneşte să stea un pic, că suntem prinse cu… bluza bleu. „Şi-atunci”, o să mă întrebaţi, „ce vrei să înţelegem noi de-aici?” Strâng rândurile scriiturii acesteia cam prea orale pentru pagină şi zic: „Să ne aplecăm puţin asupra energiei pozitive”. Nu, nu mă daţi afară pe uşă, că geamul e deschis şi nu vă las nedumirite.
[…]
Ai dreptul să păstrezi tăcerea/ Tehnici de evadare
de Andreea Marin Bănică
.
Când viaţa o ia la galop şi simţi că nu-ţi mai aparţii, adu-ţi aminte de micul buton roşu din colţ. „Stop” scrie pe el. Dacă nu scrie şi nu găseşti nici instrucţiunile de întrebuinţare, îţi amintesc eu care este utilitatea lui. Deconectarea este la fel de importantă ca intrarea în contact cu realitatea, pentru a avea o viaţă sănătoasă şi echilibrată.
Îmi amintesc şi acum cu o doză zdravană de amuzament cum mi-am înecat într-o dimineaţă de sâmbătă telefonul mobil în paharul cu apă de pe noptieră.
Zbârnâitul lui mă smulsese brusc din braţele somnului, scurtându-mi cu 10 minute puţinele ore de deconectare benefică, 5 la număr – atât îmi îngăduiam în noaptea de vineri spre sâmbătă, înainte de ziua nebună de sfârşit, ziua de foc, în care făceam ultimele pregătiri pentru show-ul de seară. Motoarele funcţionau la turaţie maximă şi timpul îmi era împărţit pe minute, fiecare clipă contând.
[…]
Despre stil şi alţi demoni contemporani
de Andreea Raicu
.
Andreea Raicu este un reper pentru femeile din România. Eleganţa e pentru ea un posibil alt nume. Munceşte mult de când era un copil, cu perseverenţă şi pasiune, iar evoluţia ei nu e rodul unei întâmplări fericite. Acum îmbrăţişează un nou început în cariera sa: filmează pentru primul său serial, „Efect 30”, dedicat femeilor, iar personajul o reprezintă. După vârsta de 30 de ani, Andreea şi-a găsit echilibrul. Şi propria definiţie: stilul.
Andreea Marin Bănică
Sunt unul dintre produsele societăţii de consum. Şi totuşi, refuz să mă las consumată. Cred cu tarie că, dincolo de imagine, statut social sau material şi în ciuda războiului pe care lumea contemporană ne îndeamnă să-l purtăm zilnic cu noi şi cu ceilalţi, îi datorăm un mare MULŢUMESC. Pentru că a impus obligativitatea alegerii, deci a propriei noastre definiri: stilul.
La prima vedere şi încadrat în acest context, stilul personal pare ceva desuet şi superficial, un mijloc de a te vinde cât mai scump. Dar asta doar la prima vedere. Vreau să vorbesc despre stil, pentru că îl văd ca pe o unealtă complexă, necesară din mult mai multe şi mai importante puncte de vedere. Poate că sensul multora dintre acestea ne scapă; suntem tot timpul pe fugă, ne lăsăm prinşi în agitaţia zilnică fără a ne da seama pierdem panorama întregului.
Ne împărţim în două tabere extremiste: cei care dispreţuiesc ideea de stil şi cei care devin sclavii lui.
[…]
Călătoreşte cu gândul şi cu fapta
de Andreea Marin Bănică
Ne naştem cu o nelinişte, care nu ne lasă să stăm cuminţi în cutiuţele noastre de lut şi de paie. Indiferent cât de departe se extinde curiozitatea noastră, dincolo de scara blocului sau dincolo de orizont, ne vom pune papucii în picioare şi vom păşi peste prag. Pornim la drum şi orice vom face de acum încolo va purta pecetea călătoriei. Cunoaşterea, iubirea, formarea şi afirmarea, chiar şi suferinţa, căci şi ea are un debut, un parcurs şi o învăţătură ce ne face să nu mai fim egali cu noi, cei de dinainte. Or asta este menirea oricărei călătorii, de a ne plămadi relieful minţii şi al spiritului.
Cu sau fără busola, dar niciodată siguri de ceea ce ne aşteaptă la capătul drumului, păşim în necunoscut cu dorinţa de a pune la incercare tot ceea ce trăieşte în noi ca vis, şi ca potenţial. Şi nu contează dacă ne mişcăm cu pasul melcului sau cu sprinteneala negustorului care strabate Drumul Mătăsii - aventura noastra geografică sau virtuala ne va trezi la realităţi noi, ne va stărni mintea, dinamitându-ne din amorţeală şi banalitate.
Cu ceva ani în urmă, am cunoscut o doctoriţă din… Mongolia.
[…]
Cine te-a alcătuit aşa?
de Dr. Cristian Andrei
CINE TE-A ALCĂTUIT AŞA?
Ochii tăi, mâinile tale, sufletul tău, viaţa trăită până acum, sentimentele avute şi poate neîmpărtăşite încă – toate acestea sunt ale tale şi te pot defini cu uşurinţă drept operă de artă! Care autor, de obicei bărbat, n-ar fi gata să se laude că eşti produsul priceperii sau puterii lui?
Dar nu e drept şi nici suficient să consideri că doar bărbatul este acela care a trezit femeia din tine… A trecut vremea când femeia era făcută de un bărbat; în jur sunt mulţi oameni care te privesc, multe informaţii care te manipulează, multe produse care te atrag. Înăuntrul tău, pe suprafaţa ta şi în jurul tău sunt numeroase detalii care îţi alcătuiesc feminitatea. Unele sunt celule, altele sunt idei, unele sunt născute odată cu tine, altele sunt înţelese în timp…
La Institutul de Relaţii Umane am stat de vorbă cu peste trei mii de femei până acum. Ştiu că această cifră nu contează, era suficientă o singură femeie pe care să o înţeleg pe deplin, dar noi, bărbaţii, ne dăm în vânt după cifre, iar statistica este cea pe are noi o considerăm importantă şi ştiinţifică. Din ce au împărtăşit aceste femei cu mine împărtăşesc eu cu tine aici.
Acum eşti doar tu cu tine, în faţa acestor pagini. Ele sunt un altfel de oglindă şi te îndeamnă să te vezi. În faţa acestei oglinzi te demachiezi şi te recunoşti aşa cum eşti de fapt, de cînd erai fetiţă. Nu-ţi ştiu numele, dar îţi simt vibraţia în preajma fiecărui cuvânt scris în cartea aceasta. Cred că de mult îţi doreşti ca omul de ştiinţă să simtă, nu doar să ştie ceea ce eşti tu. Vei trăi această carte şi astfel vei afla mai multe despre tine.
TU EŞTI O APARIŢIE
Sunt câteva linii care sugerează celor din jur că eşti femeie. În general, este vorba de linii care asigură contraste suficient de clare între diferite părţi ale corpului, cum ar fi linia taliei; ea face trecerea între bust şi bazin – două părţi ale trupului tău care sugerează că poţi alăpta şi poţi naşte. Bărbatul şi-ar strecura mâna în jurul taliei tale, simţind că te poate cuprinde mai uşor pe acolo. În schimb, copilul tău îşi face loc acolo, se cuibăreşte şi creşte între ele; pentru el, aceste linii conturează prima casă.
[…]
Zeii se găsesc acolo unde femeile sunt respectate
de Andreea Marin Bănică
„Numele meu e Andreea şi m-am născut în România. Am mai fost botezată şi Violeta după numele mamei mele, pe care l-am lăsat moştenire mai departe şi fetiţei mele, are acum puţin peste un an de viaţă.
Când aveam 9 ani, viaţa mea şi a familiei mele s-a schimbat radical în urma unui accident. Eu şi sora mea am supravieţuit, dar mama a murit în drum spre spital în braţele mele. Avea aproximativ vârsta pe care o am eu astăzi. Nu-mi doresc să vă întristez cu povestea mea, încerc doar să vă fac a înţelege că devotamentul meu pentru cauza copiilor şi a mamelor nu e o întâmplare în viaţa mea, ci are rădăcini puternice şi o motivaţie de suflet. Nu e un subiect despre care să vorbesc cu uşurinţă, cu detaşare. Pentru că eram încă un copil atunci când am devenit mama pentru sora mea.
Din acel moment, fără să ştiu unde mă vor duce cărările în viaţa, am simţit că e datoria mea să întorc, după puterile mele, sprijinul pe care Dumnezeu mi l-a dăruit într-un moment de cumpănă.”
Aşa începea povestea mea, rostită la sediul ONU din New York cu doi ani în urmă, când am fost invitată pentru prima dată să iau cuvântul acolo, ca Ambasador al Bunăvoinţei pentru UNICEF România.
[…]